Nutriția reprezintă baza dezvoltării organismului. Prin aceasta, organismul uman și animal își asigură energia (combustibilul necesar derulării proceselor biologice) prin arderea diferiților nutrienți, dar și cărămizile necesare dezvoltării lui. La feline, ca și în cazul tuturor speciilor, este nevoie de șase clase de nutrienți: apă, energie, proteine, acizi grași esențiali, minerale și vitamine.
Dintre toate carnivorele, felinele sunt cele mai specializate în consumul cărnii. Acest fapt se datorează particularităților tubului lor digestiv, spre deosebire de omnivore (oameni), care prezintă un stomac și un intestin gros relativ mare, la ele aceste segmente digestive sunt foarte scurte. Aceste diferențe sunt cu atât mai consistente cu cât vârsta este mai mică. De aceea, la feline, dieta trebuie să fie constituită din surse de energie concentrate, foarte digerabile și cu o cantitate de reziduuri foarte mică.
Termenii utilizați pentru descrierea nutriției sunt reprezentați în tabelul nr.1
Tabelul nr. 1 Termenii necesari pentru descrierea nutriției
Întotdeauna când vorbim despre nutriție trebuie ținut cont de vârsta pisicii (pe fiecare categorie de vârstă există cerințe nutriționale distincte), rasa pisicii (de exemplu, nu se poate compara necesarul de energie al unui Maine Coon cu un Devon Rex), sexul acesteia (la masculi există un necesar crescut de apă față de femele) și starea fiziologică (sterilizare, gestație, diferite boli).
Clasele de nutrienți și importanța acestora pentru sănătatea pisicii
Apa
Aceasta reprezintă cel mai important nutrient pentru susținerea funcțiilor celulei. Datorită descendenței din strămoși care locuiau în deșert, felinele își procură apa în principal din hrană (din apa conținută în dietă). Din acest punct de vedere, o hrană mai propice în menținerea sănătății pisicii dumneavoastră este cea umedă. Dar trebuie știut faptul că în principal la pisoii mici, dar și la alte categorii de vârstă, necesarul de vitamine și minerale este mai greu de realizat din acest tip de hrană (cantitatea de hrană ingerată trebuie să fie mai mare). Acest fapt poate conduce mai ales în cazul unei hrane deficitare (de calitate inferioară) la deformări ale abdomenului și în cazuri extreme chiar și a osaturii. Pentru a preveni apariția unor astfel de fenomene, este indicat ca cel puțin la juniori să se administreze o hrană de o calitate superioară (superpremium), atât umedă cât și uscată.
Apa în condiții normale de temperatură este eliminată din organism prin aerul expirat, piele, glandele sudoripare, urină, lapte și fecale. Trebuie știut că felinele au o capacitate de a compensa aportul redus de apa din dietă mai slabă și mai întârziată decât canidele (răspuns compensator – senzație de sete – consum de apa separat de hrană – redus). Tot ca un mecanism compensator al deficitului de apa este creșterea densității specifice urinare (concentrarea urinei prin reducerea apei din aceasta). Multe studii realizate la pisică au demonstrat că acest aspect poate conduce la formarea calculilor vezicali (în special la masculi cu riscul blocării uretrei – moarte în 24-48 de ore), sau a insuficienței renale (o afecțiune frecvent întâlnită la pisicile peste 8 ani – seniori).
Aportul de apa trebuie să fie crescut în anumite stări: fiziologice – gestație, alăptare; climaterice: temperaturi crescute (se pierde o cantitate mai mare din respirație pentru răcirea organismului, dar și prin secrețiile sudoripare); patologice (insuficiență renală, boala tractusului inferior la pisică, sindromul de malabsorbție – maldigestie). De aceea, în aceste cazuri se recomandă în principal hrană umedă.
Energie
Aceasta este necesară pentru a menține temperatura corporală (prin arderile realizate în interiorul organismului) dar și în executarea diferitelor mișcări musculare (inclusiv al respirației). Această energie este obținută de organismul felin printr-o serie de reacții complexe de oxidare a hranei, fiecare dintre aceste reacții este reglată de diferite enzime (multe din aceste enzime pentru a acționa au nevoie de diferite minerale și vitamine).
Necesarul de energie poate fi împărțit în două părți fundamentale:
- Energie bazală – care asigură buna funcționare a organismului (respirația, circulația, funcționarea rinichilor);
- Termogeneza – răspunsul adaptativ al organismului la modificările apărute în mediul intern și extern.
Necesarul de energie bazală reprezintă aproximativ două treimi din totalul energiei preluat din hrană. Numai după ce totalul acestei energii a fost acoperit, poate să intervină creșterea și reproducția. După ce necesarul de energie a fost acoperit, pisica se oprește din mâncat (dacă mecanismul sațietății nu este diminuat de un gust extraordinar sau de diferite modificări ale mediului înconjurător – de exemplu, prezența altor animale, diferiți factori stresanți). Din aceste motive, la femele în ultima săptămână de gestație, sau pisoi până la vârsta de 4 luni de zile este bine să se asigure un acces liber la hrană. La celelalte categorii de vârstă, hrana se poate administra de 2 ori pe zi (dimineața și seara). Se va ține cont întotdeauna că majoritatea hranei la pisică este consumată seara și noaptea (feline sunt prădătoare nocturne). Animalele sterilizate au un necesar de energie cu 25 până la 30 % mai redus decât animalele nesterilizate. De aceea, la această categorie, se recomandă reducerea aportului energetic cel puțin 6 luni după sterilizare până la normalizarea nivelului hormonal.
Proteine
Acestea sunt necesare atât în formarea organismului – componenta structurală a acestuia (oase, mușchi, ligamente, tendoane, piele, păr), cât și în funcționarea acestuia (proteine plasmatice – albumina, globulinele, enzime, hormoni și unii neurotransmițători). Proteinele organismului sunt într-un proces dinamic permanent (sinteză și descompunere permanentă), acest proces asigură răspunsul rapid al organismului la modificarea permanentă a condițiilor mediului extern (asigură utilizarea optimă a aminoacizilor limitați din organism). Spre deosebire de om sau câine, care pot utiliza carbohidrații în locul proteinelor pentru furnizarea energiei necesare organismului, pisica întotdeauna utilizează o bună parte a proteinelor pentru aceasta (în timpul creșterii, sau vindecării după diferite boli până la 40% din proteinele consumate sunt folosite în scop energetic). Cantitatea minimă de proteină reglementată de forurile de control în cazul dietelor feline este de 30% pentru pisiciile în creștere (până la 1 an) și de 26% pentru pisiciile adulte.
Pisicile au nevoie de 20 de aminoacizi pentru sintetizarea tuturor proteinelor necesare în organism. Dintre aceștia, numai 10 pot fi sintetizați la nivelul ficatului din carbon și azot (aminoacizi neesențiali), restul de 10 trebuie să fie asigurați prin hrană (aminoacizi esențiali). Majoritatea acestora sunt conținuți în hrana industrială (umedă sau uscată) special formulată pentru feline și nu există în hrana umană și nici chiar în cea canină. O să amintesc doar doi dintre aceștia:
- Arginina (la pisică lipsește enzima intestinală – pirolin 5 carboxilatsintetaza necesară pentru sinteza ornitinei, un precursor al argininei) – aceasta asigură conversia amoniacului produs de degradarea proteinelor de către bacteriile intestinale în uree la nivelul ficatului. Lipsa acestuia poate produce acumularea amoniacului la nivel sanguin, acesta fiind un neurotoxic redutabil (determină degenerarea sistemului nervos central, în principal al creierului).
- Taurina (există numai în carnea animalelor) – aceasta asigură sinteza bilei (spre deosebire de câine care poate înlocui acest aminoacid cu glicina, la pisică, conjugarea colesterolului pentru secreția acizilor biliari este dependentă de taurină). În plus, reabsorbția intestinală a taurinei este deficitară la această specie. Lipsa ei din hrană poate produce boli cardiace (cardiomiopatie dilatativă), boli oculare (degenerare retiniană).
Valoarea biologică a proteinelor descrie cât de eficient sunt utilizate aceste proteine de către organism. Proteinele provenite din carne și derivate ale acesteia, ouă și produse lactate sunt utilizate eficient de către organismul felinelor; în timp ce proteinele provenite din plante au o digestibilitate redusă (organismul felin nu posedă suficiente enzime pentru digestia completă a acestora), ceea ce poate conduce la fermentarea acestora la nivelul tubului digestiv (degenerare bacteriană cu proliferarea acestora din urmă). De asemenea, prin metabolizarea aminoacizilor sulfurați care există în produsele cu proteină animale se asigură și acidifierea urinei, formându-se astfel un mediu nefavorabil dezvoltării cristalelor de fosfați amoniacomagnezieni (care reprezintă alături de oxalații de calciu cei mai frecvenți calculi vezicali de la specia felină). Nu trebuie uitat faptul că la această specie obstrucția ureterală cu astfel de calculi reprezintă cea mai mare cauză a mortalității la vârsta adultă.
Lipide
Reprezintă cea mai concentrată sursă de energie, asigură și transportul vitaminelor liposolubile (Vitamina A, D, E, K) dar și aportul de acizi grași polinesaturați (Ω-3 linolați și Ω-6 arachinolați). Aceștia din urmă sunt esențiali pentru dezvoltarea corporală, calitatea producției piloase și răspunsul la diferite infecții (sau procese alergice). Spre deosebire de omnivore și câini, care reușesc să convertească linolații (existenți în uleiurile vegetale) în arachinolați (existenți numai în grăsimile animale), pisicile nu reușesc acest lucru. De aceea, arachinolații trebuie asigurați preformați în hrana felinelor.
Carbohidrați
Carnivorele convertesc cu ajutorul enzimelor catabolice aminoacizi glucogenici și glicerolul în glucoză pentru asigurarea energiei. Din acest motiv, necesarul de carbohidrați în dieta felinelor este minim, în plus carbohidrații în exces pot conduce la tulburări metabolice grave așa cum este diabetul zaharat.
Vitaminele
Acestea joacă un rol important în desfășurarea proceselor metabolice la nivelul organismului felin. Lipsa acestora sau dimpotrivă, prezența în exces a acestora pot determina grave tulburări ale organismului (așa cum este prezentat în tabelul nr.2). Dacă majoritatea vitaminelor sunt hidrosolubile (se absorb în prezența apei), există și câteva vitamine liposolubile (care se absorb în prezența grăsimilor). Acestea sunt reprezentate de vitaminele A, D, E și K. Atunci când acestea sunt administrate în exces (hipervitaminoze), ele sunt stocate la nivelul diverselor țesuturi grase și nu sunt eliminate din organism. Din acest motiv, riscul apariției unor tulburări grave este mai mare în cazul lor. Vitaminele hidrosolubile sunt reprezentate de vitaminele grupului B și vitamina C.
Tabel Nr. 2 Tipurile de vitamine necesare în dieta felinelor, sursa naturală a acestora și simptomele carenței (hipovitaminozei) sau excesului (hipervitaminozei) acestora:
Mineralele
Până la această oră există foarte puţine date despre aportul optim al acestora în hrana pisilor dar se cunoşte că cel puţin : calciul, fosforul, sodiul, potasiul, magneziul, fierul, cuprul, zincul şi iodul sunt indispensabile la această specie.Rolul acestor minerale este prezentat în tabelul nr. 3
Tabelul nr. 3 Rolul mineralelor şi importanţa acestora la pisică
Considerende ale hrănirii diferenţiate pe categorii de vârste şi în diferite afecţiuni
La pisicile tinere necesarul de energie, proteine şi minerale este mult mai mare decât la animalele adulte. În plus stomacul şi tot sistemul digestiv nu este încă suficient de dezvoltat pentru a asigura o digestie optimă a alimentelor .Din aceste considerente hrana necesară dezvoltării organismului trebuie să asigure un aport crescut de proteine cu valoare biologică ridicată dar si un aport crecut de vitamine şi minerale pentru dezvoltarea diferitelor sisteme (osos, muscular şi nu în ultimul rând imunitar). Se recomandă administrarea “ la liber” a hranei până la vârsta de 4 luni dar şi la femele în a doua parte a gestaţiei( dupa 30 de zile de la debutul acesteia).
La pisicile adulte sterilizate se recomandă reducerea aportului de energie din hrană cu 20-30% pentru a nu deveni obeze. Obezitatea reprezintă un factor de risc pentru apariţia artritelor, infarctelor miocardice, diabetului zaharat şi chiar a insuficienţei hepatice ( lipizoză hepatică).
La pisiciile de peste 8 ani ( senior) se recomandă o hrană cu mai puţine proteine ( pentru reducerea efortului renal) , suplimentată cu carnitină, taurină ( pentru arderi mai complete) şi arginină.
Ce este foarte important de reţinut este incapacitatea pisicilor de a metaboliza carbohidraţii ( orez, dulciuri, pâine, paste făinoase,cartofi). De aceea acestea trebuie să lipsească din hrana pisicilor.
În cazul existenţei diferitelor afecţiuni ( urinare, renale, hepatice, metabolice-diabetul zaharat) dieta alimentară este o parte importantă, poate chiar cea mai importantă, a tratamentului. În funcţie de corectitudinea acesteia putând să depindă chiar supravieţuirea pisicii dumneavoastră.De aceea cel mai bine este să vă sfătuiţi cu medicul dumneavoastră veterinar de fiecare dată când efectuaţi modificări în dieta animalului dumneavoastră.
