Nutritia la Feline

Nutriţia la feline

Nutriţia reprezinta baza de dezvoltare a organismului . Prin aceasta organismul uman şi animal îşi asigură energia ( combustibilul necesar derulării proceselor biologice) prin arderea diferiţilor nutrienţi dar şi cărămizile necesare dezvoltării lui.La feline ca de altfel la toate speciile este nevoie de şase clase de nutrienţi: apă,energie,proteine,acizi graşi esenţiali,minerale şi vitamine.

Dintre toate carnivorele felinele sunt cele mai specializate in consumul cărnii.Acest fapt se datorează particularităţilor tubului lor digestiv spre diferenţă de omnivore ( oameni )care prezintă un stomac şi un intestin gros relativ mare , la ele aceste segmente digestive sunt foarte scurte.Aceaste diferenţe sunt cu atat mai consistente cu cât vârsta este mai mică.De aceea la feline dieta trebuie să fie constituită din surse de energie concentrate , foarte digestibile şi cu o cantitate de reziduri foarte mică.

Termenii utilizaţi pentru descrierea nutriţiei sunt reprezentaţi în tabelul nr.1

Tabelul nr. 1 Termenii necesari pentru descrierea nutriţiei

Întotdeauna cand vorbim despre nutriţie trebuie ţinut cont de vârsta pisicii ( pe fiecare categorie de vârstă există cerinţe nutriţionale distincte), rasa pisicii ( de ex. nu se poate compara necesarul de energie al unui Mainecone cu un Devonrex), sexul acesteia( la masculi există un necesar crecut de apa faţă de femele) şi starea fiziologică ( sterilizare, gestaţie,diferite boli).

Clasele de nutrienţi şi importanţa acestora pentru sanătatea pisicii

Apa

Acesta reprezintă cel mai important nutrient pentru sustinerea functiilor celulei.Datorită descentenţei din strămoşi care locuiau în deşert felinele îşi procură apa în principal din hrana( din apa conţinută în dietă).Din acest punct de vedere o hrană mai propice în menţinerea sănătăţii pisicii dumneavoastră este cea umedă.Dar trebuie ştiut faptul ca în principal la pisoii mici,dar si la alte categorii de vârstă necesarul de vitamine şi minerale este mai greu de realizat din acest tip de hrană( cantitatea de hrană ingerată trebuie să fie mai mare).Acest fapt poate conduce mai ales în cazul unei hrane deficitare ( de calitate inferioară)la deformări ale abdomenului şi în cazuri extreme chiar şi a osaturii.Pentru a preveni apariţia unor astfel de fenomene este indicat ca cel puţin la juniori să se administreze o hrană de o calitate superioră( superpremium) atât umedă cât şi uscată.

Apa în condiţii normale de temperatură este eliminată din organism prin aerul expirat,piele,glandele sudoripare, urină ,lapte şi fecale.Trebuie ştiut că felinele au o capaciate de a compensa aportul redus de apa din dietă mai slabă şi mai întărziată decât canidele ( răspuns compensator – senzaţie de sete – consum de apa separat de hrană -redus).Tot ca un mecanism compensator al deficitului de apa este creştera densităţii specifice urinare( concentrarea urinei prin reducerea apei din aceasta. Multe studii realizate la pisică au demostrat că acest aspect poate conduce la formarea calculilor vezicali ( în special la masculi cu riscul blocării uretei-moarte în 24-48 de ore), sau a insuficienţei renale ( o afecţiune frecvent întălnită la pisiciile peste 8 ani-seniori).

Aportul de apa trebuie să fie crescut în anumite stări: fiziologice-gestaţie,alăptare; climaterice : temperaturi crescute( se pierde o cantitate mai mare din respiraţie pentru răcirea organismului, dar şi prin secreţiile sudoripare); patologice (insuficienţă renală, boala tracusului inferior la pisică,sindromul de malabsobţie –maldigestie).De aceea în aceste cazuri se recomandă în principal hrană umedă.

Energie

Aceata este necesară pentru a menţine temperatura corporală ( prin arderile relizate în interiorul organismului)dar şi în executarea diferitelor mişcari musculare( inclusiv al respiraţiei).Această energie este obţinută de organismul felin printr-o serie de reacţii complexe de oxidare a hranei , fiecare dintre aceste reacţii este reglată de diferite enzime( multe din aceste enzime pentru a acţiona au nevoie de diferite minerale şi vitamine).

Necesarul de energie poate fi împărţit în două părţi fundamentale: Energia bazală-care asigură buna funcţionare a organismului (respiraţia,circulaţia, funcţionarea rinichilor);

Termogeneza( răspunsul adaptativ al organismului la modificările apărute în mediul intern şi extern).

Necesarul de energie bazală reprezintă aproximativ două treimi din totalul enegiei preluat din hrană.Numai după ce totalul acestei energii a fost acoperit ,poate să intervină creşterea şi reproducţia.După ce necesarul de energie a fost acoperit pisica se opreşte din mâncat(dacă mecanismul saţietăţii nu este diminuat de un gust extraordinar sau de diferite modificări ale mediului înconjurător-de ex. prezenţa altor animale ,diferiţi factori stresanţi).Din aceste motive la femele în ultima săptămână de gestaţie, sau pisoi până la vârsta de 4 luni de zile este bine să se asigure un acces liber la hrană. La celelalte categorii de vârstă hrana se poate administra de 2 ori pe zi ( dimineaţa şi seara).Se va ţine cont întotdeauna ca majoritatea hranei la pisică este consumată seara şi noapte(feline sunt prădă tori nocturni).Animalele sterilizate au un necesar de nergeie cu 25 până la 30 % mai redus decât animalele nesterilizate.De aceea la această categorie se recomandă reducerea aportlui energetic cel puţin 6 luni după sterilizare până la normalizarea nivelului hormonal .

Proteine

Acestea sunt necesare atât în formarea organismului-compomenta structurală a acestuia(oase, muşchi, ligamente,tendoane, piele,păr), cât şi în funcţionarea acestuia(proteine plasmatice-albumina, globulinele,enzime,hormoni şi unii neurotrasmiţători).Proteinele organismului sunt într-un proces dinamic permanet( sinteză şi descompunere permanentă),acest proces asigură răspunsul rapid al organismului la modificarea permanetă a condiţiilor mediului extern(asigură utilizarea optimă a aminoacizilor limitaţi din organism ).Spre diferenţa de om sau câine care pot utiliza corbohidraţii în locul proteinelor pentru furnizarea energiei necesare organismului , pisica întotdeauna utilizează o bună parte a proteinelor pentru aceasta( în timpul creşterii, sau vindecării după diferite boli până la 40% din proteinele consumate sunt folosite în scop energetic).Cantitatea minimă de proteină reglementă de forurile de control în cazul dietelor feline este de 30 % pentru pisiciile în creştere( până la 1 an) şi de 26% pentru pisiciile adulte.

Pisicii au nevoie de 20 de aminoacizi pentru sintetizarea tuturor proteinelor necesare în organism.Dintre aceştia numai 10 pot fi sintetizaţi la nivelul ficatlui din carbon şi azot(aminoacizi neesenţiali), restul de 10 trebuie să fie asiguraţi prin hrană(aminoacizi esenţiali).Majoritatea acestora sunt conţinuţi în hrana industrială( umedă sau uscată) special formulată pentru feline şi nu există în hrana umană şi nici chiar în cea canină.O să amintesc doar doi dintre aceştia:

Arginina( la pisică lipseşte enzima intestinală-pirolin 5 carboxilatsintetaza necesară pentru sinteza ornitinei un precursor al argininei)-aceasta asigură conversia amoniacului produs de degradarea proteinelor de către bacteriile intestinale în uree la nivelul ficatului.Lipsa acestuia poate produce acumularea amoniacului la nivel saguin, acesta fiind un neurotoxic redutabil( determină degenerarea sistemului nervos central în principal al creierului).

Taurina(există numai în carnea animalelor)-aceasta asigură sinteza bilei ( spre diferenţa de câine care poate înlocui acest animoacid cu glicina, la pisică conjugarea colesterolului pentru secreţia acizilor biliari este dependentă de taurină).În plus reabsorbţia intestinală a taurinei este deficitară la această specie.Lipsa ei din hrană poate produce boli cardiace( cardiomiopatie dilatativă), boli oculare( degenerare retiniană).

Valoarea biologică a proteinelor descrie cât de eficient sunt utilizate aceste proteine de catre organism.Proteinele provenite din carne şi derivate ale acesteia, ouă şi produse lactate sunt utilizate eficient de către organismul felinelor; în timp ce proteinele provenite din plante au o digestibilitate redusă( organismul felin nu posedă suficiente enzime pentru digestia completă a acestora ) ,ceea ce poate conduce la fermentarea acestora la nivelul tubului digestiv( degenerare bacteriană cu proliferarea acestora din urmă).De asemena prin metabolizarea aminoacizilor sulfuraţi care există în produsele cu proteină animale se asigură şi acidifierea urinei ,formându-se astfel un mediu nefavorabil dezvoltării cristalelor de fosfaţi amoniacomagnezieni( care reprezintă alături de oxalaţii de calciu cei mai frecvenţi calculi vezicali de la specia felină).Nu trebuie uitat faptul că la acesta specie obstrucţia uretelă cu astfel de calculi reprezintă cea mai mare cauză a mortalităţii la vârsta adultă.

Lipide

Reprezintă cea mai concentrată sursă de energie , asigură şi trasportul viataminelor liposolubile( Vitamina A,D,E,K) dar şi aportul de acizi graşi polinesaturaţi(Ω-3 linolaţi şi Ω-6 arachinolaţi).Aceştia din urmă sunt esenţiali pentru dezvoltarea corporală, calitatea producţiei piloase şi răspusului la diferite infecţii(sau procese alergice).Spre diferenţă de omivore şi câini care reuşesc să covertească linolaţii( existenţi în uleiurile vegetale) în arachinolaţi ( existenţi numai în grăsimile animale),pisiciile nureuşesc acest lucru.De aceea arachinolaţii trebuie asiguraţi preformaţi în hrana felinelor.

Carbohidraţi

Carnivorele convertesc cu ajutorul enzimelelor catabolice aminoacizi glucogenici şi glicerolul în glucoză pentru asigurarea energiei.Din acest motiv necesarul carbohidraţilor în dieta felinelor este minim,în plus carbohidraţi în exces pot conduce la tulburări metabolice grave aşa cum este diabetul zaharat.

Vitaminele

Acestea joacă un rol important în desfăşurarea proceselor metabolice la nivelul organismului felin.Lipsa acestora sau dimpotrivă prezenţa în exces a acestora pot determina grave tulburări ale organismului ( aşa cume este prezentat în tabelul nr.2). Dacă majoritatea vitaminelor sunt hidrosolubile ( se absorb în prezenţa apei), există şi câteva vitamine liposolubile ( care se absorb în prezenţa grăsimilor).Acestea sunt reprezentate de vitaminele A,D,E şi K.Atunci când acestea sunt administrate în exces( hipervitaminoze) ele sunt stocate la nivelul diverselor ţesuturi grase şi nu sunt eliminate din organism.Din acest motiv riscul apariţiei unor tulburări grave este mai mare în cazul lor.Vitaminele hidrosolubile sunt reprezentate de vitaminele grupului B şi vitamina C.

Tabel Nr. 2 Tipurile de vitamine necesare în dieta felinelor ,sursa naturală a acestora şi simpotomele carenţei ( hipovitaminozei) sau excesului (hipervitaminozei) acestora

Mineralele

Până la această oră există foarte puţine date despre aportul optim al acestora în hrana pisilor dar se cunoşte că cel puţin : calciul,fosforul,sodiul,potasiul, magneziul,fierul,cuprul,zincul şi iodul sunt indispensabile la această specie.Rolul acestor minerale este prezentat în tabelul nr. 3

Tabelul nr. 3 Rolul mineralelor şi importanţa acestora la pisică

Considerende ale hrănirii diferenţiate pe categorii de vârste şi în diferite afecţiuni

La pisicile tinere necesarul de energie, proteine şi minerale este mult mai mare decât la animalele adulte. În plus stomacul şi tot sistemul digestiv nu este încă suficient de dezvoltat pentru a asigura o digestie optimă a alimentelor .Din aceste considerente hrana necesară dezvoltării organismului trebuie să asigure un aport crescut de proteine cu valoare biologică ridicată dar si un aport crecut de vitamine şi minerale pentru dezvoltarea diferitelor sisteme( osos,muscular şi nu în ultimul rând imunitar).Se recomandă administrarea “ la liber” a hranei până la vârsta de 4 luni dar şi la femele în a doua parte a gestaţiei( dupa 30 de zile de la debutul acesteia).

La pisicile adulte sterilizate se recomandă reducerea aportului de energie din hrană cu 20-30% pentru a nu deveni obeze.Obezitatea reprezintă un factor de risc pentru apariţia artritelor,infarctelor miocardice,diabetului zaharat şi chiar a insuficienţei hepatice ( lipizoză hepatică).

La pisiciile de peste 8 ani( senior) se recomandă o hrană cu mai puţine proteine ( pentru reducerea efortului renal) , suplimentată cu carnitină, taurină ( pentru arderi mai complete) şi arginină.

Ce este foarte important de reţinut este incapacitatea pisicilor de a metaboliza carbohidraţii( orez, dulciuri, pâine, paste făinoase,cartofi).De aceea acestea trebuie să lipsească din hrana pisicilor.

În cazul existenţei diferitelor afecţiuni ( urinare, renale, hepatice, metabolice-diabetul zaharat) dieta alimentară este o parte importantă, poate chiar cea mai importantă, a tratamentului. În funcţie de corectitudinea acesteia putând să depindă chiar supravieţuirea pisicii dumneavoastră.De aceea cel mai bine este să vă sfătuiţi cu medicul dumneavoastră veterinar de fiecare dată când efectuaţi modificări în dieta animalului dumneavoastră.